Pe lacul morii apa se-mbraca-n mantii lucii
De mucilaginoase matasuri verzi smarald
Si rotii-ntepenite ii creste blana verde
Sa-i tina-n parasire de moale si de cald.
De vrei sa treci cu barca, lungi maini te tin in loc
Si-oculte, verzi miasme iti ametesc plamanii,
Pe cand secrete broaste slujesc solemn prohod
Pe-altarul vechi si profanat al painii.
Si nu e nici un secol de cand priveam vrajita
Copiii cum se joaca-n faina ca in nea
Si alegeam din gloata-o fetita alba toata
Sa creasca si sa fie mama mea
|