George Bacovia
Nastere: 17 septembrie 1881, Bacau
Deces: 22 mai 1957, București
George Bacovia a fost un scriitor roman format la școala simbolismului literar francez. Pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in Bacau la 17 septembrie 1881. Este fiul lui Dimitrie Vasiliu, comerciant. Este autorul unor volume de versuri și proza scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La inceput vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaște treptat o receptare favorabila, mergand pana la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist roman și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia romana moderna.
George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a nascut in casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul in varsta de doar 6 ani incepe sa invețe limba germana. Apoi intre 1889-1890 urmeaza clasa intai la un pension din Bacau. In 1891 il aflam inscris la Școala Primara Domneasca nr. 1 din Bacau. Trei ani mai tarziu absolva cursul primar, in luna iunie. In același an se inscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacau. Toamna ramane inchis o noapte intreaga, din neatenția paracliserului, in turnul bisericii Precista din orașul natal.
Face cursul primar si gimnaziul in orasul natal, dovedind talent la desen si vioara, urmeaza apoi scoala militara la Iasi, pe care o paraseste, pentru a incheia studiile liceale la Bacau, la liceul "Ferdinand. Debuteaza in cunoscuta revista a lui Alexandru Macedonski, "Literatorul, in 1899, cu poezia Si toate, semnata V. George, si frecventeaza, intre 1903-1904, cenaclul macedonskian. Absolva facultatea de drept la Iasi si Bucuresti, cu licenta luata in 1911. Din 1907 colaboreaza la revista " Versuri a lui I. M. Rascu; ii gasim arareori numele si prin alte reviste simboliste sau alte reviste de prestigiu ca "Flacara (din 1912), "Noua revista romana , " Cugetul romanesc, " Gandirea . Editeaza, la Bacau, doua reviste literare cu existenta scurta: "Orizonturi noi in 1915 si "Ateneul cultural in 1925. Desi absolva facultatea de drept, nu va profesa niciodata avocatura, starea sanatatii nepermitandu-i sa ocupe decat, sporadic, slujbe marunte, cand in capitala, cand in orasul natal: suplinitor in cateva randuri, sef de birou, copist, ajutor contabil, referent bibliotecar etc.
Volumul de debut, Plumb, aparut in 1916, in plina conflagratie mondiala, nu va beneficia de recunoasterea critica decat in 1923, cand este premiat de Ministerul Artelor. in 1925 este Laureat al Premiului Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste, impreuna cu Tudor Arghezi, Premiul National de Poezie. in 1932 obtine o pensie din partea Societatii Scriitorilor Romani.
Dupa al doilea razboi mondial, ca si alti mari creatori, Bacovia este marginalizat, apoi complet inlaturat din campul poeziei romanesti. Perioada de tacere va dura pana prin 1956, an din care opera sa, prin reeditare, ajunge din nou in constiinta publicului cititor. Ne aflam insa abia la inceputul reconsiderarii creatiei sale, creatie cu mare influenta asupra liricii moderne. Bacovia moare in Bucuresti la 22 mai 1957.
In 1900 se inscrie la Școala Militara din Iași, de unde se retrage in al doilea semestru, neputand suferi disciplina cazona. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia in 1902. In 1901 se inscrie in cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolva liceul din Bacau in 1903.
In 1928 se casatorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoara. In 1929 retiparește volumele Plumb și Scantei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. In 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Ii apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 pana in octombie 1933, locuiește in Bacau, fara serviciu. In 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar in 1932 Societatea Scriitorilor ii aproba o pensie lunara de 1000 lei.
Desi poetul s-a format spiritual in climatul oferit de miscarea simbolista de expresie franceza, lirica sa originala depaseste coordonatele simbolismului -romanesc sau european - printr-o voce distincta, cu ample ecouri expresioniste, reliefand un univers inconfundabil. Criticul literar Laurentiu Ulici ii marca dealtfel, transant, apartenenta la expresionism, notand ca "Bacovia este primul nostru expresionist. Mai mult decat Blaga, adica si mai adevarat si mai pur (), iar "atitudinea expresionista nu e nici o clipa la Bacovia o arta poetica; e numai explozia inocenta a unui suflet intru totul primar, care se refuza oricarei didactici, spunan-du-se pe sine, si nu gandindu-se.
Poetul dezvolta un univers liric unic, cu targul de provincie asfixiant, unde "moare poetul, cu ninsori si ploi interminabile, cu boli care contamineaza intreg peisajul, inclusiv oamenii care sunt " mai bolnavi, mai tristi, penduland intre "parcul devastat cu chioscul in care fanfara nu poate canta, ca si iubita, decat un cantec trist,, funebru , si intre mahalale sordide unde in cazarmi se aud dangate de arma iar la abator "sange cald se scurge pe canal si corbii sunt prezenti sub un cer de plumb. Nu exista in poezia bacoviana un anotimp al revitalizarii. Iarna este o cotropire de alb pana la disparitie, toamna agonizeaza putred eliberand frunzele galbene asemenea oamenilor "bolnavi de cancer si ftizie, vara este caderea, prin descompunere, in anorganic, chiar si primavara, este "o noua primavara de visuri si pareri. Muzicalitatea versurilor, apanajul particularizant al poeziei simboliste, este gafaita, scrasnita, desigur dezarticulat funebra. Poetul nu nuanteaza, ci coloreaza intens, aplica asupra existentei un filtru de culoare care se transforma in sentiment existential: galbenul- culoarea deznadejdii, griul- culoarea lipsei oricarui orizont, negrul- culoarea mortii. Criticul literar Nicolae Manolescu afirma, pe drept cuvant, ca, dintre poetii romani, Bacovia este singurul care a coborat in Infern, de unde ne scoate la suprafata imagini terifiante, agonice; o lume a dezabuzarii in planul constiintei si al existentei. Poezia lui, cum nota acelasi critic literar, se naste "din imposibilitatea de a scrie; el descopera "poezia ca impas. Bacovia dezvolta un univers liric concentrationar, al unei permanente caderi, fara putinta de revenire, cu o obsesie a teluricului, caruia i se refuza zborul. O poezie a imposibilitatii de zbor.
Voce distincta in lirica secolului nostru, Bacovia isi dovedeste modernitatea si prin larga sa audienta si receptivitate in cadrul poeziei actuale. Analizand cu precadere texte publicate de poet in ultimele sale volume, criticul literar Gheorghe Craciun revela in mod deosebit marea tranzitivitate a acestora, calitate care apartine deopotriva poeziei sale, dar si "poeziei care se scrie azi in lume , iar aceasta "schimba fundamental datele problemei. Deci "Bacovia este contemporanul nostru. Cel mai contemporan dintre toti marii nostri poeti ai acestui secol.
Poeziile Plumb, Decor, Lacustra, Tablou de iarna, Note de toamna, Nervi de primavara, Nervi de toamna au aparut in volumul Plumb, Bucuresti, Editura Flacara, 1916;
Scantei galbene a aparut in volumul cu acelasi nume, Bacau, Editura Minerva, 1926;
Destula aparut in volumul Cu voi, Bucuresti, Editura Orizonturi noi, 1930;
Glossa a aparut in volumul Stante burgheze, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1946.
Opera
Plumb, București, 1916
Scintei galbene, Bacau, 1926
Bucați de noapte, București, 1926
Poezii, București, 1929
Cu voi, București, 1930
Poezii, prefața de Adrian Maniu, București, 1934
Comedii in fond, București, 1936
Opere, București, 1944
Stanțe burgheze, București, 1946
Poezii, București, 1956 (ediție revazuta și adaugita de autor, 1957)
Colaborare la reviste:
Romanul literar, Versuri, Versuri si proza, Absolutio, Noua revista romana. Arta, Revista idealista, Arhiva, Izbanda ilustrata, Cuvantul liber, Cronica Moldovei, Flacara, Cugetul romanesc, Gandirea, Nazuinta, Romania juna (Cartea semicentenarului).
Postume
Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingva romano-italiana, selecție, traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
Cu voi. Con voi. Florilegiu romano-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfața de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeana, 2007.
Lacustra, ediție bibliofila alcatuita de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii Romane, 2001.
Opere, prefața, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Romane, 1994.
Opere, ediție alcatuita de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Opere, București, Editura Semne, 2006.
Plumb. Versuri și proza, prefața de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru Literatura, 1965.
Plumb / Plomo, ediție bilingva romano-spaniola, București, Editura Minerva, 1974.
Plumb / Lead, ediție bilingva romano-engleza, București, Editura Minerva, 1980.
Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
Plumb (poezii, proza), București. Editura Albatros, 1998.
Plumb / Plomb, ediție bilingva romano-franceza, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
Plumb, ediție ingrijita, postfața, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lasconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
Plumb, București & Cnișinau, Litera Internațional , 2001.
Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
Plumb de iarna / Lead of winter, ediție bilingva romano-engleza, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
Poema in oglinda / Poeme dans le miroir, ediție bilingva romano-franceza, Cluj, Editura Dacia, 1988.
Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingva romano-italiana, București Editura Fundației Culturale Romane, 2002.
Poezii, ediție ingrijita și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1980.
Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
Poezii / Versek, ediție bilingva romano-maghiara, București, Editura Gramar, 2003.
Poezii . Proza, postfața și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
Proza, București, Editura Minerva, 1980.
Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
Scrieri alese, prefața de Ov. S. Crohmalniceanu, București, Editura pentru Literatura, 1961.
Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și cateva ciorne, Bacau, Look Design, 2000.
Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
Versuri și proza, ediție ingrijita, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion Nistor, prefața de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
Versuri și proza, București, Editura Eminescu, 1987.
Aprecieri critice
"Din lirica bacoviana, orice forta demiurgica este absenta. Demiurg s-a mistuit in gol si singura natura e prezenta. Plansul ce strabate straturile acestui univers liric nu este al creatorului, ci al «materiei». () Pentru Bacovia, plansul este tanguire cosmica. El nu-si permite nici o mitica antropomorfizare. Vaietul pare obiectivat ca in clasicul «sunt lacrimae rerum». Un Bacovia clasic? Nu, fara indoiala. Dar un Bacovia modern, constituindu-se in buna masura prin antiromantismul sau."
(Nicolae Balota - "Aud materia plangand", in Umanitati, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 364)
"Bacovia a fost - si nu mocnit, ci manifest - un foarte inteligent poet in fagurii lui de laborator artistic, lucrand cu materiale incredibil de solide si rezistente un edificiu artistic menit sa dea intaia oara drept de cetate la noi, nu inca si inca o data plenitudinilor vietii, nu tropotitoarelor galopuri ale sangelui, ci, dimpotriva, surdinei, vidului, resorbtiilor, absurdului, sterilitatii, crepusculelor si noptii (), absentelor de energie, de sens, de tentativa, intiativei anulate. El este poetul negatiilor de diferite nuante, autorul in literatura noastra a intaiului nu ideistic si structural, opera sa comparandu-se si comportandu-se ca un repros inextingibil, adresat lumii."
(Ion Caraion - Bacovia. Sfarsitul continuu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977, p. 38)
"Desi se autoreprezinta invins, in mod invariabil, Bacovia stie ca nimeni altul sa orchestreze acea «complexitate» a mediocritatii existentei, din care pana la urma iese dominant chiar sentimentul puternic al existentei tragice. Toate deprimantele stari bacoviene convoaca existenta, o someaza intr-un mod acut, obligand-o indirect sa se reliefeze pe fundalul neantului, obsesie ce terorizeaza constiinta artistica bacoviana. Pe imensa imagine ecran care este la Bacovia sentimentul mortii, se profileaza, succesiv, cel mai fantast spectacol al mediocritatii cotidiene; imaginile se alunga una pe alta, dand o ciudata animatie de «valmasag milionar», de spectacol
vital periferic."
(Dinu Flamand - Introducere in opera lui C. Bacovia, Editura Minerva, Bucuresti, 1979)
"Atmosfera funerara impregneaza pana la saturatie lirismul bacovian. Daca plumbul tutelar e plumbul cununilor mortuare, vegetalizat intr-un simulacru de existenta doar pentru a propaga sonurile autumnale (), nu exista la Bacovia o alta evocare a mortii decat figurarea neutrala a dezagregarii, sub semnul unui vid moral, a unei nespus "de dureroase insensibilitati (poezia fiind ea insasi un anestezic). () La Bacovia thanarosul e surprins printr-o totala inaderenta afectiva, intr-o pura identitate cu lucrurile. Stihia thanatica strabate intreaga lume fenomenala, fara ca poetul sa adopte, spre a o intampina, o alta atitudine decat cea lirica. Refuzand orice forma de defensiva in fata mortii, autorul Plumbului o absoarbe cu o sporita, stranie fervoare, cum un bulgare de tarana se lasa patruns de ploaie. Aceasta elementaritate rara, aceasta neutralizare profunda si tor-turanta e, neindoielnic, efectul unei discipline estetice."
(Gheorghe Grigurcu - "Thanatosul obiectiv", in Bacovia, un antisentimcntal, Editura Albatros, colectia Contemporanul nostru, Bucuresti, 1972, p. 42)
"Primul lucru care ne izbeste de altfel la G. Bacovia este tocmai spiritul teatral, manierismul, stilul suferintei. Nu ascultam spovedania unui bolnav, ci luam parte la o punere in scena, poetul desprinzandu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata aproape ca un personaj. £1 e absent si prezent, autor si actor. Nu exista numai o lume bacoviana, dar fiinta poetului, risipita in toate lucrurile, ia din cand in cand infatisarea unui strigoi: se aud pasii lui obositi, rasuflarea lui chinuita, plansul lui sfasietor."
(Nicolae Manolescu - Metamorfozele poeziei, EPL,
Bucuresti, 1968, p. 19)
Citeste si:
. Cronologie - biografie completa
. Referinte critice
|
|
