EA ŞI COPERTA A IV-A
EA ŞI COPERTA A IV-A
Din cărţile mele
poezia i se adresează lumii:
,Sunt aici împreună
cu cobaiul meu\", zice
scoţând degetul printre file
şi arătând spre poza mea
de pe coperta a IV-a.
CÂNDVA
...când eram foarte tânăr
şi eram
un cimitir de poeme nenăscute...
RESPIRAŢIA LUI
Respiraţia lui Dumnezeu
sporeşte
presiunea atmosferică.
ÎN CIRCUL MONDIAL
În tragicul circ
al politicii mondiale
Basarabia mi se arată
acrobată forţată de călăi să meargă
pe sârmă ghimpată.
DIOGENE
În gura butoiului
propria-ţi umbră ţi se aşterne la picioare
şi
resemnat
tu îngenunchezi pe preşul ei întunecos
cerându-i îndelung iertare
destinului tău nenorocos
sabotat de zei
pentru că nu-l poţi răsplăti decât
cu apoteoza negativă a
sentimentelor răpuse care
ţi se depun pe inimă precum un
praf aspru de piatră ruinată în
adâncul carierelor părăsite.
CONCLAMATUM EST*
chiar dacă nu eşti înger
priveşte către casă
lira masivă te urmează
ca fermecată levitând la firul ierbii
când vei întoarce capul
printre coardele ei
vei vedea-o pe Euridice
ca după gratii
_______________
*A fost strigat cu voce tare (lat.).Totul este pierdut, irosit, înmormântat. La Roma era obiceiul să se strige pe străzi numele decedatului până acesta era îngropat.
MARSUPIU
Îmi amintesc că cineva scrisese despre
saltul de cangur al poeziei
şi eu - un fel de Toma
Credinciosul adică -
mi-am zis că poemul chiar ar putea fi din
ordinul marsupialelor
în punga abdominală a metaforelor purtându-şi
puii - ăştia micuţui cam cât
un distih o terţină
apoi mai dându-mi seama că anume
despre poem şi puii săi din marsupiu
scrisesem cândva acest haiku:
Cangurul obosit
doarme dus. În punga sa
cântă un greier.
MIEZ
De câte ori a încercat să înceapă vreun poem
de undeva de pe la margini
totdeauna, involuntar, l-a început chiar din
miezul infinitului care, se spune
e cu centrul pretutindeni şi hotărnicirile nicăieri.
A încercat să schimbe filosofia teoretică sau lirică
pe teoria practică, să substituie
ceea ce trebuia să ştie prin ceea ce trebuia să facă, dar
rezultatul a fost acelaşi: în toate şi pretutindeni
nu existau limite. Nu exista
nici chiar marginea pustiului unde
vântul nisipofor pune păpădiile în faţa
plutoanelor sale de execuţie. Astfel
în baza nescrisei legităţi că pururi
poemul începe din miezul infinitului
(sau din epicentrul... marginii şi uneori chiar extremei)
autorul nu-şi va pune semnătura
nici la începutul şi nici la sfârşitul poemului, ci
îl semnează direct aici, în miezul lui de cuvinte
-leo butnaru-
pentru a continua textul înţeles drept
un nobil mormânt al omului ce mai este în viaţă
omul învelit în căptuşeala cuvintelor, în
coconul lor nespus de nesigur când
vine vorba să se ocrotească de cine ştie ce primejdie
şi în genere neajutorat precum însăşi poezia în care
mereu încearcă să-şi ascundă frica de lume.
DESCARTES
Bietului om (mie-ţie-lui) îi revine doar
a opta parte din viaţa lui Matusalem
şi
deplina moarte a acestuia
astfel că dacă râzi de mine
bătrânul
înseamnă că (încă) exist
sau
altfel spus:
Ridere, ergo sum.
QUASIMODO
dar poate că anume în cocoaşă
nefericitul de el îşi poartă
aripile
STAMPĂ
Pe creasta unui nor - semiluna -
focă de foc
pe vârful aisbergului din
tărâmurile unde
exoticele
aprinsele noastre dorinţi
se întretaie cu
recea realitate.
* * *
pe Pământ
în anul acesta
2007
moartea deja şi-a făcut de
peste 26-30 de milioane de ori
avort
cam ce poplaţie are
ţara noastră?...
ANALOGII
În biroul său de filosof de la demisol
Ics săritul de pe fix caută similitudini între
policioara cu câteva cărţi şi
poli-ciorăraia croncănitoare ce
pistruiază negru-măşcat cerul Chişinăului
blajinul Ics sărit de pe fix
underground-istul nostru ajungând la concluzia că
există indiscutabil există ceva comun între
cri-cri-ul greierului basarabean
şi
hara-kiri-kiri-ul greierului japonez.
STRIGAREA NUMELUI
pe la miezul nopţii universale
cineva strigă: "Shakespea-a-are!"
şi
lumea aprinde luminile
se pune în mişcare...
ŢIPĂT
Crimeea, parcul Aluşta
Prin cedri şi chiparoşi, prin
pini răşinoşi - chiţcăitul de lilieci al
veveriţelor prinse-n fapta jocului de dragoste
chiţcăit brus întrerupt de
ţipătul fără vreo culoare agreabilă al
păunului împopoţonat,
ţipătul ca o
ţâşnitură de cremă cărbunie eruptă din
tubul nimerit întâmplător sub
călcâiul ghetei căreia
îi faci lustru;
ţipătul neagreabil, dar
desăvârşit al păunului - desăvârşit, fiindcă
oricine înţelege ce exprimă:
singurătate şi trufie.
ARHITECTURĂ SALINĂ
1
Mare liniştită.
Lin înotând
Cenuşăreasa-şi vede reflectate-n
netezişul apei
arfele genelor.
2
Delicat
cu degetele-i fine
Cenuşăreasa luă
puţină sare.
În solniţă rămăseseră
câteva dune albe
mărunte mărunte...
NU DA DIN COATE
Îngere, tinere
nu da din coate, ci
dă din aripi, din aripi!.
EA
e atât de sensibilă
atât de expusă intemperiilor
încât
presupun că simte acut deranjator
curentele de aer ce trec
spre tandrul ei corp
prin găurelele stingherului năsturel
de la piept
DOAMNA
cam boemă
ca o poemă
fără temă
veioza clarobscurizează
mată
precum portocala bandajată
sau pruncuţa înfăşată
ori globul de chihlimbar
neutru
asudat pe dinăuntru
cu suspine respirate
de doamna absurditate
căreia îi este dragă
lumea-ntreagă
deci şi-această poezie
cu minimum de-ortografie
* * *
iată în fine
fixată
consolidată
întărită de nădejde
piatra
pe care o tot tăbârcise
Sisif - am impresia că
pe respectiva piatră
în fine fixată
consolidată etc.
se odihneşte ea
frumuseţea
care
domnule Dostoievski
a obosit să tot salveze lumea...
SOCRATE
...iar când l-au văzut
că-şi priveşte atent chipul în
oglinda cupei cu cucută
l-au întrebat: "Ce faci?"
"Mă uit la un om",
le răspunse...
PLUS
+
(plus)
un
minuscul
Isus
răstignit
pe
semnul
p l u s
parcă
Sieşi
adunându-se
(plus)
+
Leo BUTNARU
Autor: Leo-BUTNARU-Poeme
Poezia EA ŞI COPERTA A IV-A de Leo-BUTNARU-Poeme
|
