| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Titlul volumului meu, care ma preocupa atat de mult de Adela Greceanu Sa te porti feminin, adica in gandurile tale si de Asemeni in cuvintele tale sa te asezi gratios, picior peste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rugaciunea unui dac
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Mihai Eminescu
|
|||
|
Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna, Caci unul erau toate si totul era una; Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi: Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scanteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mantuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i, El este moartea mortii si invierea vietii! Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers, Si tot pe langa-acestea cersesc inc-un adaos: Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rada, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela intre oameni devina cel intai Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pan’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o — Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. Strain si far’ de lege de voi muri — atunce Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute cainii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata! Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fara de urma! |
|||
Pune poezia Rugaciunea unui dac pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |