Cu pieptu-n vant, cu ochii mari, cu bratele deschise,
Te-arunci in valuri de trairi si vise interzise.
Solfegii prinse-n parul tau la fiece-adiere,
Incanta iar auzul meu si dulcea-mi mangaiere.
Dulce fiinta ce-mi apari in gand, in vis si-n viata,
Revino chiar dac-o sa pleci si sangele-mi ingheata.
Invata-ma sa te iubesc cum n-am iubit vreodat ,
Priveste-ma cum n-am privit si fa-ma vinovat.
Pe drumul asta chiar de stiu ca nu e cale-ntoarsa ,
Urmez fidel destinul meu cu dulce-a mea craiasa.
Pagan e omul ce se vrea lucid in tot si toate,
Destinul vietii l-a robit, carand singuratate.
Nu vreau sa mor ingenunchiat de fada-mi existenta,
Ma plec adanc in fata ta, in mare reverenta.
|