| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
GLAS STRĂBUN
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Monica S Ionescu
|
|||
|
Astazi, istoria ne-nvata ca-n lupta au cazut eroi, Ca s-au jerfit cu demnitate de-atuncea pentru noi. Si azi se mai aude glasul copiilor indurerati Ca un ecou, a lor mahnire, rasuna prin Carpati. Dar nu degeaba plange marea in valul de durere, Ca au murit eroi se stie si cerul tot mai cere. Si cer stramosii onoarea lor, strivita azi de noi. O cer prin ordin sacerdot s-o aducem inapoi. Vuieste vie constiinta, a unui neam erou, Ca nu a disparut credinta de a-l reinvia din nou N-a disparut nici simtamantul de dragoste de tara, Cand unii ne soptesc adesea ca painea-i prea amara. Un fosnet ca de taina in codrii se aduna, Cand picura pamantul o lacrima batrana A celui ultim dac, ce tara si-a aflat, Strivita sub calcaiul strainului bogat. -Priviti voi, oameni drepti, pamantul iar ne cearta! Ca am lasat dusmanul, un neam ca sa-l desparta. Ca am uitat ce-i bine, iar raul cere slava, Si zilnic ne imbie cu-o cupa de otrava. Voi cereti in tacere, nevoile de-o viata. Ei cer doar viata voastra, lipsita de speranta Deși-s putini la numar, puterea lor e mare, Si va urzeste ura din munte pan' la mare. Dar voi, stati si vegheati si nu lasati sa cada Asupra voastra norul tenebrelor de prada. Si cantariti dreptatea cu fata catre soare Ca raza-i de lumina pe maini sa va coboare. Caci ce lucrare a mintii se poate fara maini? Ele zidesc si monstrii si mandrii serafimi. Voi nu primiti nici ura, nici pizma inapoi Sa-si modeleze chipul dusmanului prin voi. Si cate si mai cate, cuvinte-n sir rasuna, La cei, putin la numar, ce gloata o aduna. Ca sa inalte ziduri din minti neintelese Vestind ca n-aveti tara de care sa va pese. Nu ascultati chemarea de lupta, contra voastra, Ea nu v-aduce pacea, ci suflete de piatra. Ca-apoi sa le simtiti povara viata toata Spre amintirea a ceea ce n-a fost niciodata. Caci n-a fost nici lumina nici noaptea vesniciei A fost doar visul vostru, jerfit nimicniciei, Creat in mintea voastra, croind destine amare, Tarate prin infernul figurilor bizare. Dar, cumpaniti prea bine la ceea ce va-ndeamna, Sa n-auziti de glasul, a tarii voastra mama. Ea va deschide marea din care v-ati nascut, Pe brate poarta muntii ca sa va fie scut. N-o parasiti de dragul a ce-i peste hotare, Sperand ca veti avea o lume la picioare. Nu va-ncruntati spre cer, spunand ca-i blestemat, Pamantu-n care neamul eroii si-a-ngropat. Si-apoi, la ce-au trudit in jale si razboi Acei ce si-au dat viata si pacea pentru voi? Doar ca in file vechi, istoria sa-i inchida, Si-o vesnica uitare pe toti sa va cuprinda? Uitati-va la munte si-apoi priviti campia, E leaganul din care nascuta-i Romania Soptiti usor la prunci o doina din batrani, Ca sa-nteleaga versul iubirii din strabuni. Tot astazi se vorbeste de holdele bogate, Pe care tara voastra, le-avea nemasurate. Si-acum stau vestejite, doar cerul le mai uda, Inert e bratul care, candva, muncea cu truda. -O noi, fii de eroi, uniti printr-o credinta ! Lasam sa ne cuprinda atata umilinta. Rapusi de trandavie, ne-am dat tot ce-am avut Si plini de lacomie ne vindem pe-un sarut |
|||
Pune poezia GLAS STRĂBUN pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |