Cad pietresuna goarna,
Un ropot de lumina
Razbate lunca trista
Pierduta in tarina.
Un clopot singuratic
Rasuna printre vai,
Iar ploaia de suspine
Se-mprastie-n odai.
Caldura dinspre ceruri
Aduce-n casa viata,
Insa o moarte cruda
Apare-n dimineata.
Tristete multa vine,
Se-aduna lume muta
S-asculte chipul celui
Ce parca ii asculta.
Luminile-s aprinse,
Iar crucea sade dreapta,
Caci sufletul pribeag
Pe ingeri il asteapta.
Se lasa seara multa
Spre casa-ndurerata,
Doar steaua dinspre codri
Straluce-ntaiasi data.
Pamantul clocoteste,
Iar groapa-i pregatita
Un trup fara de suflet
In ea ca sa inghita.
Dupa ce clipa trece,
Pamantu-i linistit,
Caci steaua dinspre codri
Arde necontenit
|