o stare de oboseala ma doboara
iar aceasta tristețe e chioara
nu observa ca ma distruge,
ea doar tace și decurge
cu melancolia-mi specifica
pot spune ca sunt doar fiica
ratacita, speriata,
intr-o lume nuanțata
culorile țipatoare
imi șoptesc ca sunt prea visatoare
ca aceasta lume-i trecatoare
și ca absolut nimic nu doare
soarele rasare,
și nimic din ce vad nu e ceea ce pare
pornesc la drum pe o ruta ocolitoare
cu o noua stare de lentoare
|