| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Israel
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului A. Dominic
|
|||
| (Revolte si rastigniri) | |||
|
|
|||
| Eterne Israel neinteles! Popor al Bibliei ales De Iehova printre popoare! Ci toarna tu-n smeritul meu cuvant Magia unui strop de-nflacarare Din psalmii tai divini; - Eu vreau sa cant Durerea ta fecunda pe pamant! Vreau amintirea ta in mine s-o sarut, Sa simt toti spinii din cununa ta Adanc, adanc infipti pe fruntea mea, Vreau milenarul tau Destin necunoscut, Si sub povara lui ucigatoare Sa-mbratisez grozavul tau trecut, Si sa visez durerea-ti viitoare! Ci toarna tu in slova mea avantul Profetilor; trezeasca-se cuvantul Lui Moise-n mine, - ca sa pot purta Pe aripa saraca-a unui vers -Eternitatea ta In Univers! O, lamentabile cohorte de fugari Neosteniti, sublimi, vizionari! Eterne Israel! Departe vad, imensa ta multime, O vad prin ceata vremilor uitate, Ivindu-se in siruri necurmate, Si cum despica-adanca-ntunecime A cailor stravechi, necercetate. Eu vad genunchii tai insangerati, Cum rascolesc, truditi, necontenit, Pustiurile-ncinse-n infinit - Si cum pe umeri franti si-mpovarati Duci greul unei sfinte mosteniri, Si cucerind tot noi nemarginiri, infiorat treci furtunoase mari, infometat mereu de alte zari. Te vad, Norod, inaintand - incet -De presimtirea unei grele soarte, Vad pe giganticul Profet, Netemator de moarte, C-aprinde-n bezna lumii-ntaia data Credinta intr-un singur Dumnezeu Si face legea neamului Ebreu, Suprema lege-a omenirii, - toata; II vad nimbat de-o sfanta-nseninare. Cum sta-n desertul nesfarsit, Si-mi pare-un miscator colos divin Pe un aprins ocean de dezolare, Un Sfinx cioplit pe-un soclu de granit, inaintand solemn ca un Destin Ne-nduplecat, superb - in infinit.. Norod ce porti Destinul cel mai greu Ales in cinstea ta de Dumnezeu! Te vad venind in lumile straine De dragostea si suferinta ta Si cum le-asterni belsugul tau ce-ar vrea Durerea tuturora s-o aline; Te vad cuprins de mila lor, Cand, istoviti, invinsii ti-au cersit Un Zeu mai slab, mai bland, mai iertator Si-nduiosat, tu. Israel, le-ai daruit Un nou profet, -Pe bunul tau copil din Nazareth; Si nimeni nu va sti ce-ai patimit Atunci, atunci cand tu ti-ai rastignit, Pe cel mai bun copil, - ca sa traiasca invatatura lui dumnezeiasca. O, lamentabil neam, necontenit Pribeag si-n vasta lume razletit! Ce tainic vis neimplinit, Gonindu-te mereu, te urmareste? Si care dor netalmacit sporeste De mii de ani adanca ta credinta, Si rana ta, si mistica-ti fiinta? Ce blestem ispasesti, ce juramant, Ca-n surghinirea ta te daruiesti intregii lumi, - ca sa desavarsesti Un om, un gand, un vis pe-acest pamant? Eterne Israel! O neam, ales Sa patimesti mereu neinteles, - Si-nfiorat de ura si iubire, - Prin jertfa ta, - fecunda razvratire Sa-nseminteze putredul pamant! Nemuritor norod, cum sa te cant? Sa-ti arzi strabunul inimii belsug Nemasurat - pe milenaru-ti rug; Sa porti pe fruntea ta halucinata, Senin, cununa marei suferind Si zambitor, sub grele umilinti, Sa duci in pieptul tau, inmormantata, Eternitatea unei mari credinti; Sa-nalti mereu la ceruri fruntea ta. Terorizata frunte care vrea Raspuns, raspuns la marea intrebare, Si ochii tai cercetatori Ce vor Sa soarba firmamentele-orbitoare, Si cauta mereu si nu se tem, Si nu cunosc sublimul lor blestem; - Sa-nscrii cu lava gandurilor tale Pe-al omenirii cer intunecat Poema ta de doliu si de jale?! Norod, in vasta lume-mprastiat! Ratacitor popor fara-adapost! Eu nu stiu nimanui mai mare rost, Decat a fi pamantului nedemn Luminator si vesnic razvratit Precum esti tu - si-atunci cand esti hulit, Si-n bezna lumii vesnicul indemn Si cioplitor de idealuri sfinte : Chiar dincolo de marile-ti morminte! Eteme Israel! Inaripata-n mine simt cantarea Si blestemul sau - binecuvantarea, Ca bratul meu, prin toti stramosii mei, Ti-a limpezit si el candva cararea, Si-a daramat si el pe vechii zei, Si l-a dospit cu lacrimi si nevoi Pe Christ, - pe zeul lumei noi. Vizionar, teribil Israel! Norod ne-nvins, ales de Iehova! Pe El slaveste-L, Israel, caci El Ti-a daruit povara cea mai grea Cu care-a fost cinstit un neam vreodata Ci roaga-L sa ti-o lase nescurtata, - Si cine-ar plange tragedia ta Cand este cea mai trista din minuni Ce-a rasarit vreodata din genuni? |
|||
Pune poezia Israel pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |