Suras naiv se-mpletește-n coronița
Și stelele doboara focul veșnic
Mai știi cum luna face romanița
Iar cerul mirosind a plastic se scurge-n țevi de gargarița.
Și taie-o lama cortina de lumina
Despica, cade, se ridica,
Insa-ntunericul din fabrici și uzine
Ne modeleaza crud ca și feline.
Și se prelinge orizontul innegrit
Caci mierea de chihlimbar ne arde trupul fara vlaga,
Pe buze reci cuvintele se nasc și mor
Toate vin și se duc ca la o parada de demult.
Vagi amintiri reflecta o licarire
O lume-ntreaga-mpacheteaza,
Valiza crește in marime
Tot ce am fost și suntem se disperseaza.
Un vals funebru ne tachineaza umbrele unui vis la inceput,
Caci mințile-nsetate de sange se perinda ca naluci.
Acum nimic și nimeni nu creeaza
Ci doar in asta lume fantome ne colinda.
Insa in suflet reinvie o fisura arzatoare,
Cascade nu mai sangereza.
Lumina ne strapunge in aceasta lume-ndustriala,
E caldura, și totul spuma speranței ne acapareaza.
Lupta luminii cu omida intunericului e o arta
Credința și speranța a inalțat priviri
Și omenirea trebuie salvata
Iar cerul e holocaust in gandiri
Incearca lumea și o iarta, caci și tu fost-ai un holocaust in gandiri,
Priviri catifelate, moi, suflete aerate și dor, dor de a naște lumi noi. |