Un ganditor etern asculta un acordeon
De-acea statuie se impletește un roșu trandafir
Și adanc in suflet se simte un pion
Parca e subjugat cuceritor de-un fir caramiziu seducator.
Marioneta e sau nu ?
Doar inspirația ști va-n veci,
E artistul fara har sau cu,
Doar ști-vor flori de ceara pe poteci.
Și toamna ranilor deschise
Provoaca agonie junelui artist,
Iar zambete pustii sting si dulcele melancolii,
Vioare sfașiate, in care crudele visari gasit-au satiricul sfarșit.
Tu, creator plecat-ai in paduri de neguri
Caci vrut-ai sa traiești profund,
Te-ai scufundat in zeama vieții pure
Și vreai sa te tot lepezi de tot ce viața nu a insemnat.
Te chinui sa-ți auzi propria voce
Ce fulgera cu glonte de nisip și apoi dispare risipind tot ce era in cale și vocea-ți și a ta onoare
Risipind, e -un chin, cel mai atroce,prea feroce
Tu,sa descoperi ca deloc nu ai trait cum ți s-a nazarit.
Se inalța spinii unei roze,
Statuia - trup acu ranit, caci pe neprins de veste te-au rastignit ?
Și ești strapuns intens artiste
Caci dorul chin e, inca nu te-ai dumirit ?
Știi doar ca poți culege firul de matase
Daca crisalida-i inmuiata si ucisa,
Lumina nu straluce in lumina,
Ci doar strapunsa, unsa pe plase de intuneric țesuta.
Dar tu, statuie prinde viața,
Primește-n porii tai vazduhul, unge-ți duhul
Și nu-ți fie teama de a ta neputința,
Nimic nu te va ocroti, doar suflul creației.
O carapace e viața, o carapace e in tine și a ta ființa e sclavul carapacei universului
Caci viața-i doar prin sacrificiu,caci viața-i doar prin suferința,
De parca dat iți e sa perinzi prin camp de mine
Salvarea ta e doar un viciu : creeaza artiste !
Un viciu, o minune
Și oricum i-ai spune și oricum vei defini
Tot lumina-va torța din granit
Condeiul tau pribeag și ratacit.
A scrie e-o binecuvantare
Caci doar cuvantul va metamorfoza
Stana de piatra de vanzare in lumea mare
Și suflu ii va reda, la viața o va reinvia, omenirea va salva
Artiste nu-ntrerupe firul
De-aci se tot trag ghemotoace fine,
Toarce,toarce-n pace firul
Creației ce nu m-ai tace |