Inainte dragii mei,
Cat vedeai cu ochii
Era apa, numai apa
De mergeai mereu cu barca.
Intr-o zi Domnul cel Sfant
Cand pe broasca a vazut
El, asa o sfatui:
-Broasca, iute tu inoata
Si-mi adu raspuns indata:
Ce este pe fundul apei?
Broasca-ndata sa-nchinat
Si in apa a intrat.
N-a durat prea mult, copii,
Caci broscuta si sosi
In gura pamant avea
Si pe noi ne bucura.
Atunci Domnul Sfant vorbi:
-Apelor, suratelor,
Dati-va voi la oparte
De pamant sa avem parte.
Apele au ascultat
Si pamant ne-a aratat.
Iar noi, toti ne bucuram
Caci pamantul il calcam. |