Vaca nastea,
se prabuseau pe becuri grunjii de beton,
era o seara cu naluci de sfinti
si ingeri pe acoperisurile de gudron
sticlindu-si ochelarii grosi peste-un frunzis
de sangeri
Vaca nastea,
era o opinteala grea de zvacnete smucite,
o forfota-mprejur de oameni
sopotind ingrijorati,
instrumentarele se-amestecau, nu conteneau
sa se agite,
pluteau odajdii ca intr-o venire de-mparati
in mugete o poarta se deschise,
un planset
se-nnoda in ochii plini de o straveche-uimire
fatu-ncepu sa iasa
cu umezeli si clise
cu trupul tremurand subtire
o facere, un inceput de lume,
se nasc si spicele rostogolite cu fainuri
se nasc si pestii alaptandu-si solzii,
se naste si un nume,
se nasc harbuji si prune si veninuri.
Vitica a iesit tarand si casa dupa ea
si-un pumn de nestemate
sta tremurand pe picioruse de alun -
ei, asta-i mama ta
ce a-nceput sa-ti linga blanitele,
sa-ti fie prea curate -
o, printre geamuri translucide se vesteste
ceasul bun.
La nasterea cu vaier si un botisor
de catifea
au fost trei magi -
veterinarul si cei doi tarani
truditi,
scaldati intr-o sudoare ca-ntr-o raurea,
au pus norocului nu aur,
nu purcoaiele de bani
ci doar oftatul fericit ca totul
a iesit cu chibzuinta
iar noaptea care sta sa se-mbulzeasca
va zbucni
pe cerul cu zorzoane intr-o stravezie
fiinta
cu o lucrare-a sortilor atuncea cand caisii-
nebunie,
nu se stie,
s-or apuca sa pasca.
Au pus cazanul magii
si-n rabdare s-au spalat
taind apoi cocosul strabunic -
intr-un mujdei
cu stelele din carul mic
cu un darab de paine l-au mincat.
|