Adrian Maniu
Nastere: 6 februarie 1891, București
Deces: 20 aprilie 1968, București
Adrian Maniu a fost un scriitor roman, poet tradiționalist al epocii interbelice. A fost fratele pictoriței, Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.
S-a nascut in Bucuresti la 6 februarie 189l- Se trage, deopotriva pe linie paterna si materna, din familii cu bogate traditii in existenta noastra nationala. isi petrece copilaria mai ales la mosia Soparlita de pe malurile Oltetului, fapt cu rezonante normale in viitoarea configuratie lirica a creatorului. isi incepe primele clase liceale la "Gheorghe Lazar, apoi la liceul "Matei Basarab din Bucuresti. Pire temperamentala si receptiva, inca din acesti ani isi manifesta preferintele pentru literatura, filosofie, istoria religiilor. Se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti. Debutul sau literar se produce inca din 1906 intr-o revista scolara, dar debutul propnu-zis se va realiza in anul 1912 in revista "Insula ' condusa de 1. Minulescu si Nicolae Davidescu. Este un an foarte important pentru poet: editeaza, impreuna cu Ion Vinea si Tristan Tzara, revista "Simbolul si realizeaza debutul editorial cu volumul de poezii Figurile de ceara. Este redactor la mai multe reviste si se numara printre colaboratorii celebrei reviste "Gandirea. in acelasi timp lucreaza ca functionar la Ministerul Instructiei Publice, director al programului literar Radio, este regizor de ocazie, jurist. Din 1938 este membru al Academiei Romane. Pasionat de desen si pictura, realizeaza cronici si monografii plastice; isi manifesta de asemenea predilectia pentru dramaturgie. A murit la Bucuresti in 20 aprilie 1968.
Asidua colaborare literara: la ziarul Seara in care publica poeme, mai tarziu, renegate; la revistele Cronica, Flacara si Gandirea. Actualmente cronicar plastic, la Rampa. A dat teatrului, singur si in colaborare cu S. Froda, Al. O. Teodoreanu si I. Pillat o serie de feerii sau legende dramatizate.
Poetul este un precursor al multor directii literare in poezia romaneasca, un novator al carui modernism tine, afirma criticul literar Laurentiu Ulici, "de vocabular, mai precis de functia picturala a acestuia si prea putin de modul simtirii poetice. in tehnica poeziei si nu in substanta ei sta si valoarea asa-zicand estetica; patima stilizarii acopera eventuala explozie sufleteasca dar in imensitatea manierismului apar din cand in cand insule de mare luciditate psihica.
Inceputurile poetice ale lui Adrian Maniu stau sub semnul nonconformismului, pentru ca volumele ulterioare sa surprinda prin aparentul spirit traditionalist si in acelasi timp printr-o inclinare catre esentele expresioniste. La toate aceste directionari novatoare poetul adauga textului un hieratism in maniera bizantina, descinzand poate dintr-o profunda cunoastere a fondului spiritual traditional al poporului nostru. Este un pictural imbinand la modul fericit vopseaua primitiva cu experienta modernista. Criticul literar George Calinescu specifica; "Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii si al manierei. Aci nu exista continut si un stil, ci maniera insasi este cuprinsul si scopul operei de arta.
Volume de versuri:
Figurile de ceara, Bucuresti, 1912;
Salomeea, Bucuresti, 1915;
Din paharul cu otrava, Bucuresti, Editura Alcalay, 1919;
Langa pamant, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1924;
Drumul spre stele. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1930;
Focurile primaverii si flacarile toamnei, Bucuresti, F. P. L. A., 1934; Cantece de dragoste si moarte, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1935.
Vanatoarea a aparut in revista "Seara, din 25 noiembrie 1913, cu titlul Vanatoarea mistica, din ciclul Flori de hartie.
Langa pamant a fost publicata in revista "Flacara, an V, nr. 24, din 26 martie
1916.
Balada spanzuratului a fost publicata in revista "Flacara, an V, nr.29, din 30 aprilie 1916. Subdatata si localizata "Paris, 1914.
Povestea din sat. Saltimbancii a aparut in "Gandirea, an I, nr. 7, din 1 august 1921.
Aprecieri critice
"Premisa () trebuie cautata in insusi tipul de poezie practicat de Adrian Maniu: o poezie prin excelenta a vizualitatii (s.a.), in care universul se dezvaluie spectacular, intr-o structurare plastica de o anume rigoare, in care artificiul estetizant are o pondere insemnata. Prima senzatie pe care o are cititorul sau este aceea de regie savanta a formelor, de calcul atent al efectelor."
(Ion Pop - Recapitulari, EDP, Bucuresti, 1995, p. 28) (R. I.)
Citeste si:
|
|
