Frunza neagra : matraguna
A ramas un ciob de luna,
lumina dulce de miere,
luna veche in scadere,
scapatind fara zabava
in sfintirea mai bolnava
Din paragini de otava.
Pe-nalt arcul cerului,
nici o stea, nici una nu-i
Nori adinci se daracesc,
destramati se vircolesc,
cearcan vinat ruginesc.
Luna veche, stind sa moara,
aur batrin, de comoara,
peste zari vrea sa se-ascunda,
si in negura se-afunda,
intr-a nefiintei ape,
singura sa se ingroape.
|