Cu fruntea in mana, dorind de tine,
ascult povestea trecutului,
in toamna asta, in care au murit gherghine,
si a ramas mireasma lutului.
Vad si acum vorbele zburate,
ca un roi de fluturi.
(In surasuri curate,
le mai fluturi?)
Afara e noptare nelinistita,
ca o dragoste in care intelegi sfarsitul.
Poarta pustie se bate de vant trantita.
Palida luna isi incovoaie cutitul.
Oare numai suferinta e fiecare clipa?
Raspunde, floare rupta din tulpina,
pasare lovita in aripa,
si iubire chinuita fara vina.
Singura teama stie sa-nfrunte
visul nascut sa se sfarme?
Impiedicand mana, in frunte
sa dea linistea de plumb, a unei arme.
|