A-ntins o sperietoare, spre cer, brate greoaie Cu dangate de clopot lung baltile vuiesc, Se ghemuie sub gluga lor sirele de paie, S-a clatinat albastru luceafar ciobanesc
De-acum, pe drumuri albe, gem care cu trifoi, Si oameni de la munte, drumeti inspre cetate, in zeghii lungi si rupte, imping cu biciu-n boi, Sub punti de lemn curg rauri de zale inghetate.
Au tras cu pusca-n aer, de pe la vii, pandarii, Si paznicii si cainii au amutit in arii, Cand greieri la intreceri incep taraitori, Si focuri blestemate scot limba pe comori.
|