Soarele scrie lumini pe frunze ce-n vant au sa plece, in padurea inalta, inalta, neagra si rece, Ierburi rouate si flori cresc langa tulpine, Trece, aur si fum, un roi de albine.
Pelinul alb cu gust de fiere amara Copera in desis urme de om si de fiara. Cerul isi rupe pieptul de nor. Apele zac. Frunzele tac. Razele mor.
Lupoaica, trup de cenuse si ochii carbuni, Gafaie nemiscata sub aluni, Asculta si porneste rar spre vad.
Gata sa sara prin foile ce cad
Gheare ascutite sprijina-n pamant
Si cu limba isi linge chipul din luciul rasfrant
|