Plangeai tinand in palme pasarica moarta, Numai moartea a deschis colivia-inchisoare. Cantecul stralucise ca o raza de soare Si acum pasarea galbena semana cu o frunza moarta.
Cu o frunza de aur. Moartea e o bogatie Pe care Dumnezeu tuturor o sa o daruiasca. Margeaua ochilor ei nu o sa te mai urmareasca. Ce iti vorbesc cu jale, ea iti ciripea cu veselie.
Dragoste, in gratiile coastelor noastre Nu crezi ca o sarmana pasare e robita? Inima, spre zborul inalt pornita, Nu e inchisa, departe de gandurile noastre?
Si nu tocmai inchisoarea o mana Si-i inalta cantecele de atatea ori obositoare? Dragoste, in viata pieptului un cantec moare, Ia inima mea si plange-o in mana.
|