Sufletul amantului sinucis
batu la portile raiului.
Si vamile cerului s-au deschis.
Sufletul era trist, inima lui, tot ranita.
Dumnezeu, cu dulceata graiului,
i-a zis: ,,Multe ti se vor ierta, pentru o iubita.
Vino in gradina crinilor,
uita-i glasul, ascultand cantecele ingeresti,
focul stinge-ti in maretia luminilor."
Sufletul amantului a raspuns:
,,Sa-mi uit dragostea? - Glumesti.
Raiul pentru asta nu e de-ajuns."
Sufletul amantului sinucis
avea o rana, purpurie floare
care se scutura, sange, in abis.
Necuratul ridica usa iadului:
focul torturei ardea ca un soare
in cazane cu smoala, si din tortele bradului.
,,Vino, suferinta te rasfata",
racni Satana, aratandu-i chinuiti
cu maini arse si priviri de gheata.
Sufletul amantului a zambit:
,,Prea mici suferinte promiti
celui de ea neiubit."
Frumoasei care nu ma cunostea i-am scris
Povestea plina de nevinovatie,
asa cum a fost - si cum e si o sa mai fie
sufletul amantului sinucis.
|