Marie, nu-ti mai cauta baiatul. Fiul tau a murit pentru noi toti, Din mormant nu poti sa-l mai scoti, Nici tu, nici altul, ca asa e datul.
Zadarnic cauti sa alegi ; din cruci razlete, Care-i a lui au fost atate, Si ce sunt crucile ? Toate crucile doborate Au lasat o mama, au pierdut o tinerete.
Plangi. Ai vrea sa-l saruti, inc-o data, Macar cum l-au lasat viermii-n pamant. Cum sa-l gasesti, cand toti la fel sunt, Osul nu l-ai putea osebi niciodata.
Toti seamana, la toti : o tigva boltita,
Priviri scobite, falci razand mut.
La toti care au ramas. La toti cati au trecut
De pacate, durere, ispita.
Osul lui, la fel cu al strainului ;
Cum un bob de roua, seamana cu bobul de roua.
Inima a taiat-o plugul in doua,
Si o sug in pace, buruienile campului,
Iar din buzele care ti-au supt pieptul uscat, S-a facut praf, de cizme calcat.
|