Am sa pomenesc ultima primavara
Treisprezece ani au trecut,
Ar fi prea mare povara
Sa scriu chiar toate cum s-au petrecut.
In sat erau reforme electorale,
Cucul numara in livezi
Pentru copiii claselor primare,
Pe drum porneau la pasune cirezi
Manate de cate un baietan calare,
Sub frasini cu miros de soarece, mancati de foi.
Pe drumul care duce la zavoi.
Apoi,
Toamna venea de la munte pe oi.
Pe dealuri se tarau pluguri
Si miristele ardeau - ca o jertfa de ruguri.
Copila cu par de aur se plimba in padure
Si culege branduse care n-au decat floare
Si nu mai fac frunze, si daca le rupi
Ti se pare ca n-au avut radacina.
A
Ii venea sa fure
Toate stelele astea ratacitoare
Si gandea: Ce vina
Ai, floricica liliachie,
Tu rasai numai ca sa fii floare.
Oare
Un cantec poate fi mai mult decat un cantec:
Si o viata mai mult decat viata?
Broaste, albe pe pantec.
Sareau prin verdeata.
Rupse rand cateva foi sa numere ce o sa vina. Din maini, floarea, ca o mana, cazu vestejita. In codru se intindea rugina, In sufletul ei ispita.
|