Adrian Păunescu
Nastere: 20 iulie 1943 in Copaceni, judetul Balti
Deces: 5 noiembrie 2010
S-a nascut la 20 iulie 1943 in Copaceni, judetul Balti, intr-o familie de invatatori. Face scoala elementara in comuna Barca, judetul Dolj.
Urmeaza liceul la "Fratii Buzesti din Craiova, la "Nicolae Balcescu din acelasi oras, incheindu-l la Scoala Medie nr. 10 din Bucuresti, in 1960. in urmatorii trei ani face corectura, gazetarie; debutase in 1960 cu un sonet in revista "Luceafarul.
Din 1963 pana in 1968 este student la Facultatea de Limba si Literatura Romana din Bucuresti. Lucreaza la revista "Amfiteatru de la infiintarea ei pana in 1968; tot in acest timp lucreaza la revista "Romania literara ca redactor, sef de sectie, secretar general de redactie si redactor sef adjunct. Din 1969 pana in 1972 lucreaza in redactia revistei "Luceafarul, ajungand si aici pana la functia de redactor sef adjunct. Cu ajutorul unei burse studiaza un an academic la cateva universitati americane.
Din februarie 1973 este redactor sef al revistei "Flacara, initiaza si conduce "Cenaclul Flacara, numit mai tarziu "Cenaclul Flacara al Tineretului Revolutionar. Mai lucreaza in cadrul revistei "Contemporanul, duce o activitate publicistica intensa, marturie a unei personalitati considerate de critica literara drept "hugoliana. Scrie proza fantastica, publicistica, interviuri cu personalitati de seama ale epocii, literatura de calatorie. Este o personalitate de agora. Eugen Barbu stabileste: "locul sau este pe un munte, intr-un desert sau in pietele publice unde auditoriul este zguduit de torentele sale lirice ca de un uragan neobosit.
Poetul Adrian Paunescu nazuieste, se pare, catre aceeasi aspiratie a totalului. Opera sa poetica este covarsitoare nu numai dimensional, ci si ca varietate a sferelor tematice consemnate sau a modalitatilor stilistice solicitate. O intreaga gama de sentimente se desprinde din poezia sa, de la atitudinea cetateneasca la plansul solitar, de la versul patriotic la nelinistea existentiala, toate intr-o revarsare lirica impresionanta, adeseori, dupa parerea criticilor literari, nepotolita, necenzurata. Criticul literar Mircea Martin ii remarca varietatea expansiunii verbale: "verbul direct, expresia echivoca, simbolul deschis, metafora arborescenta, imaginea globala polimorfa, parabola, apologul s.a.m.d., toate realizate cu functii conotative superioare. Pasional, poetul are o "vehementa temperamentala si o usurinta a "emisiunii verbale, care insa "au trecut prin focul sever al spiritului modern, radicalizat pana la tragism si intransigenta (Victor Felea). Consemnam si aprecierile criticului Cornel Moraru, care vede in creatia lui Adrian Paunescu aspiratia "sa recompuna un univers totalitar de metafore si imagini. intr-un fel, este lumea intreaga () recreata liric. O lume pe care poetul, mereu infometat de concret, nu mai are timp s-o contemple.
Volume de versuri:
Ultrasentimente, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Mieii primi, Bucuresti, Editura Tineretului, 1966;
Fantana somnambula, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Istoria unei secunde, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971;
Viata de exceptii, Bucuresti, Editura Albatros, 1971;
Repetabila povara, Craiova, Editura Scrisul romanesc, 1974;
Pamantul deocamdata, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977;
Poezii de pana azi, volum selectiv in colectia "Biblioteca pentru toti, Bucuresti, Editura Minerva, 1978;
Manifest pentru sanatatea pamantului, Bucuresti, Editura Albatros, 1980,
Iubi-ti-va pe tunuri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981;
Rezervatia de zimbri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Totusi iubirea, Bucuresti, Editura Albatros, 1983;
Manifest pentru mileniul trei, antologie de autor, voi. I - 1985, voi. II - 1986, Bucuresti, Editura Eminescu;
Locuri comune, Bucuresti, Editura Albatros, 1986;
Intr-adevar, Bucuresti, Editura Albatros, 1988;
Sunt un om liber, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Satul sub seceta, dupa potop a aparut in volumul Istoria unei secunde, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971.
Scrie ploaie, citeste jale a aparut in volumul Repetabila povara, Craiova, Editura Scrisul romanesc, 1974.
Repetabila povara a aparut in volumul cu acelasi nume, Craiova, Editura Scrisul romanesc, 1974.
Dor de Bacovia a aparut in volumul Pamantul deocamdata. Bucuresti, Editura Eminescu, 1977.
REFERINTE
"Fintina somnambula mi se pare a fi, repet, cea mai fideli intrupare a acestui spirit al contrastelor, iar autorul ei cel mai ma-cedonskian dintre poetii de azi. in poemul desfasurat in volute largi, torential adesea, elanurile se unesc cu dezamagirile negre, revolta fata de masti, conventii cu impacarea amara in fata unei existente tragic de confuze, imposibil de patruns. Sentiment de ffi clipa totusi pentru ca si in deznadejdea cea mai adinca poetul ra-mine un luptator, un spirit activ, incitant. E un atlet al nelinistii Adrian Paunescu, spune chiar el, isi urla tristetile, creeaza un spectacol shakespearian, el fiind, singur, regizor, actor si spectator. () Poetul nu-si construieste poemul, il traieste numai, il elibereaza intr-o izbucnire tulbure de metafore care, citite fara prejudecati, lasa o impresie extraordinara.
EUGEN SIMION
"Adrian Paunescu este acel poet contemporan pe care - conform unei vorbe celebre - daca nu l-am fi avut ar fi trebuit sa-J inventam. Paunescu este poetul pamfletar si polemic al carui dialog cu societatea trebuie sa se rezolve in actualitate, aici si acum. Problemele lui poetice sint «la ordinea zilei». in competitia creatoare ins - societate el are puterea sa-si dea siesi tot atitea sanse cite le are si le dobindeste societatea asupra lui. Fiecare epoca are nevoie de impulsuri energetice care duc la abolirea apatiei lirice-proprie, de obicei, unora dintre poetii contemporani. Un asemenea ferment, incomod in felul lui, este Adrian Paunescu.
GEORGE ALBOIU
"Literatura sa impresioneaza mai putin prin insusirile de care este toarte sigura, prin harnicie si randament, si se fixeaza adinc in suflet prin marturisirea unei nesigurante chinuitoare. Clipele senine nu-si au locul in ea, in aceasta poezie care este uneori prea grabita sa-si afle locul si alteori nesigura, gata de o spovedanie facuta la singe, cum se spune, totala, necrutatoare. Fundamentul liric adevarat si trainic, abia daca mai e nevoie s-o spun, aici se afla.
LUCIAN RAICU
"instrunand frecvent patosul, Adrian Paunescu se ilustreaza prin verbalism. Nu utilizam termenul intr-o acceptie neaparat minimalizatoare, deoarece socotim ca doar putini dintre poetii nostri de azi ar putea rivaliza cu autorul Istoriei unei secunde in dexteritatea de a exista in diverse game lirice, creand nu numai relativa stare de «naturalete» a fiecareia, dar si o agregare muzical-constrangatoare a ansamblului. Nefiind autor al tonalitatilor fundamentale la care apeleaza si pe care le apropriaza cu dezinvoltura, Paunescu ni se recomanda drept un diligent poet secund, un zelos continuator ce transporta, nuanteaza si combina formele preexistente. () Temele civice propuse impun restitutia, cu o remarcabila vibratie moderna, a verbului mobilizator, sigilat de o traditie, abandonata adesea, precum se stie, in seama unui deplorabil amatorism, a lui Cosbuc si Goga. () Intentionalitatea publica a textelor sale, nu numai ca nu sufera, ci, din contra, castiga din imprejurarea utilizarii unui limbaj trans-personal, experimentat. Nefiind un compozitor, poetul e un dirijor, nefiind un dramaturg, e un actor."
(Gheorghe Grigurcu - Poeti romani de azi, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979, pp. 118-119,122.) (G. M.)
Citeste si:
|
|
