In veac cu putere oculta
din zid cineva ma asculta.
cu cat ma coboara pe mine.
cu-atat el mai mare devine.
Iubirea mi-o suge prin tuburi.
ma simt rastignit pe suruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice ca apara, poate,
poporul de rau si pacate,
de cei ce tin arme in lira
de cei care mint si conspira.
Dar nu el asculta orbeste,
pe om cand acasa traieste,
ne intra-n cearceaf si sub piele,
in creier de ganduri sai-l spele.
Prin mari, electronice unde
in ochi si in talpi ne patrunde,
putere zeiasca si oarba
el scris e si-n firul de iarba.
Asculta fereastra deschisa
si viermii urcand in caisa,
cum gafaie-n dragoste mirii,
concertul marunt al pieirii.
In veac cu politie multa,
din zid, cineva ma asculta.
|