Tara de veci, nepamintesc de calda, copiii nostri intr-un riu se scalda si mortii nostri in pamint se scalda.
Muntii Carpati miros a luna plina, a roua si a suflet de rasina, la care capre negre se inchina.
Da, sirul Muntilor Carpati e-acasa, desi chiar piatra lor fu lunecoasa.
Da, noi avem Mures si Prut si Trotus, si Olt, si Jiu si alte riuri totusi.
Da, mai avem cite ceva din toate si riurile noastre prescurtate nu se mai varsa in strainatate.
Da, mai avem o limba, cit se poate, cu subiecte si cu predicate.
Da, mai avem lumini ce lumineaza daca voim putem rosti o fraza.
La cinci fintini de le aflarati rostul, le desfiintaram cumpana viteaza.
Dar in adinc e un izvor. Al nostru.
Minunea noastra, tara noastra calda, copiii nostri daca-n riu se scalda si mortii nostri in pamint se scalda.
Tot ne-a ramas ceva dupa mezat fumul incert pe hornul unui sat, si vreun oras pitic dar crenelat.
Lui Brincoveanu i-au taiat cu graba si capul si copiii. Dar degeaba.
Ca i-a ramas sub inima ra bata talpa in tara inradacinata.
Da, mai avem cite ceva prin tara, ceva Carpati si-o apa tutelara, si riuri ce nu vor sa curga-afara.
in ale lumii strimbe vaviloane mai sintem douazeci de milioane.
Aici, intregi, cu vii ca si cu morti,
latinizind sub vesnicele bolti.
Contati pe noi ! Raminem. Sintem. Toti.
|