Cativa straini duc o femeie moarta
si-o muzica bizara, in sus, pe-un deal de clei,
pe umeri si pe suflet sovaitor o poarta,
nori albi, umflati de soare, coboara peste ei.
Si pasarile lumii, cele ce sunt nebune, isi inventeaza in aer si ele-un ritual dubland pe-un deal de aer stramba procesiune ce pare ca atarna de-nfriguratul cal.
Este un cal in fata, el trage dupa sine
ca pe o umbra lunga, plouata, tot acest
plug de putreziciune, de ploaie, de suspine,
in care ruguri stramte se nasc, se-ntorc si cresc
Cativa straini. Femeia-necunoscuta. Curge pe albii negre ploaia spre vaile pustii ; si-n sens invers cortegiul strabate cleiul dulce al dealului cu morti, ce creste zi de zi.
|