Franz I., Franz K., Franz H. fac baie.
Primul, imparatul, intr-o cada de marmora la
resedinta lui de la Schbnbrunn apa e potrivita
regulamentar la 18 C sase slujnice
ii potrivesc prosoapele moi.
Al doilea intr-o incapere de ciment cu
ferastruici zabrelite si geamuri mate, dusul e foarte
rece, tavanul foarte jos, F. priveste nelinistit pe usa etansa.
Al treilea Franz sta intr-o garsoniera
primita in chirie, altfel confortabila, rasturnat intr-o
scoica emailata isi cerceteaza
venele albastrii de la mina.
imparatul se gindesie in apa calduta
la vestile primite de la granicerii nasaudeni ;
"sa adauge ori nu un pavilion
Gloriettei
care se zareste prin arcadele ferestrei, pe deal ?"
Franz K. impinge cu piciorul descult
un gindacel negru spre sita canalului de scurgere,
bate cu pumnii in usa ferecata si aia intirzie sa deschida.
Ultimul Franz renunta brusc,
isi urneste trupul voinic de imparat roman din epoca decadentei,
se freaca pe spate cu un prosop aspru,
lamei de otel ii da o intrebuintare decenta.
isi ascunde incheieturile stingii cu discreta
curelusa a ceasului cu pila electrica,
isi aranjeaza barba de faun, iese in oras,
face corecturi la Imprimerie, se cearta, bea bere.
Dar gindul sau rataceste la vana de acasa,
ca la un pat inmiresmat cu busuioc,
ca la o barca egipteana plutind pe Nil,
ca la o femeie, ca la un mormint primitor.
|