Adrian Popescu
Nastere: 24 mai 1947, Cluj
Deces:
S-a nascut la Cluj in 24 mai 1947. incepe scoala generala in orasul natal la " Gheorghe Barit, continua studiile la sectia umanista a Liceului 12 si le absolva in 1964. in 1971 incheie, cu examen de licenta, Facultatea de Filologie din Cluj, sectia romana-italiana.
Debutul in presa literara se produce in 1962 in revista "Steaua. in perioada studentiei activeaza intens la revista "Echinox (al carei membru fondator este). Dupa absolvirea facultatii lucreaza la revista "Steaua in calitate de corector si apoi de redactor, activitate pe care o desfasoara si in prezent, in anul 1979 primeste Premiul national pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (volumul Curtea Medicilor^, dupa ce volumul Umbria fusese laureat de acelasi for, in 1971, cu Premiul pentru debut.
Poezia sa este cunoscuta si apreciata peste hotare prin traduceri in limbile germana, maghiara, macedoneana (in volume), ca si prin traduceri aparute in reviste din Italia, Franta, Grecia etc. Este eseist, traducator - mai ales din lirica italiana, medievala si contemporana. Dupa marturisirile poetului, este pasionat de proza de factura religioasa: volumul Tanarul Francisc a aparut la Editura Dacia in 1993, iar proza Steaua magilor este predata la Editura Eminescu. Membru stralucit al cercului de poeti din jurul revistei "Echinox, poetul este deopotriva apropiat dar si departat de acestia. Lirica sa are cateva puncte comune cu cea blagiana, cu atemporalitatea si indecizia poeziei lui Baconsky, cu pasiunea pentru livresc a echinoxistilor. in acelasi timp poetul este o voce distincta, originala, indeosebi prin imaginarea unui univers al diafanului, al puritatii. " Umbria poetului, Arcadie inchipuita in care el vietuieste imperturbabil uneori, la care se reintoarce dupa un scurt contact cu realitatea, este un univers aparte, aproape fara tangente cu spatiile lirice consacrate sau prefigurate in poezia romaneasca. Poetul isi creeaza o lume cu mitologia ei proprie, cu elemente levitante intr-un spatiu crepuscular deschis, limpede; chiar fiorul existential si meditatiile - putine - asupra extinctiei sunt usor inlaturate pentru ca totul sa se pastreze in ritmul bland al universului sau.
Criticul literar Victor Felea sublinia dealtfel ca poetul "cultiva sentimentul ingenuu drept principiu liric de baza in virtutea caruia tot ce atinge, tot ce face capata coloritul puritatii (). Spatiul liric construit de poet presupune esente mediteranee, oricum sudice (italice, s-ar putea preciza). Din acest univers bland si fragil poetul transmite catre noi impresii a caror ancorare in real este de obicei refuzata. Catre noi vine doar, aproape impersonalizat, un flux al memoriei hranit de "extazul contemplatiei. Liric cultivat, dens, sobru si fantast-evaziv, nedramatic (caz foarte rar in lirica noastra contemporana), Adrian Popescu face parte din rara familie a serafilor poeziei.
Volume de versuri:
Umbria, Cluj, Editura Dacia, 1971;
Focul si sarbatoarea, Cluj, Editura Dacia, 1975;
Campiile magnetice, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976;
Curtea Medicilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Suburbiile cerului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979;
O mila salbatica, volum selectiv in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Proba cupolen, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984;
Vocea interioara, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987;
Calatoria continua, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Umbria a aparut in volumul cu acelasi nume, Cluj, Editura Dacia, 1971.
Dictionar intredeschis a aparut in volumul Campiile magnetice, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976.
Floare de ger a aparut in volumul Campiile magnetice, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976.
REFERINTE
"La Adrian Popescu o constiinta evoluata a poeziei transpare nu doar in perfectia formala, dar in reminiscentele livresti ce participa continuu la substanta liricii. () Latura picturala, concret vizuala, predomina ca la Emil Gulian, cu care Adrian Popescu se inrudeste in aerul visator, in inchipuirea ce Ťaltereazať realismul descriptiilor."
NICOLAE MANOI.ESCU
"Dupa 1970, o poezie impalidata, gingasa, antivitalista, ca o replica la poezia deceniului sapte este lansata de poetii din jurul revistei Echinox : Ion Mircea, Adrian Popescu si citiva discipoli. Adrian Popescu nu aduce o materie noua ci, in contrast cu poezia voluntarista de pina atunci, o noua atitudine : un discurs discret, soptit, aerian. O poezie aeriana, cu alte mijloace, scria si Nichita Stanescu. Traind in boarea mitologica a lui Blaga, Adrian Popescu a parut insa mai organic. () Atmosfera, in general, e de mare puritate. Poetul cinta albinele, viespile, trandafirii, roua, porumbeii, mareea de boabe, pilcurile de mesteceni, gradinarul, simboluri aie unei naturi care vrea sa-si pastreze prospetimea."
GEORGE ALBOIU
"Desi se intilnesc imagini diafane, delicate prin subtirimi evanescente, pe linia unei stilizari ascutite. Adrian Popescu se realizeaza original in creatiile de viziune, substantiale prin imaginarea unei lumi poetice. Serafismul, spiritualizarea expresiei nu ramin goale mecanisme ale unei tehnici de versificatie, ci acopera forta unei viziuni poetice."
ALEXANDRU RUJA
Citeste si:
|
|
