Pe masa paginile sale intoarse de vant. Vara citeste. Stele se aprind pe o axa. Fanul celest din pajisti alpine Trimite in lume sublima sintaxa.
Ochiul iazului vede pentru noi, O codobatura langa axioma celebra Platon intre plante mediteranee Un turn himeric naste o zebra.
Totul se declina usor, cuvinte poroase, Buretii de roua, buretii de mare, Un cazinou in stanca unui Ou, Un substantiv apune, altul rasare.
Totdeauna pe ploaie ti-am scris Sporii ciupercii primare tes fire, Nevazute, marete, micelii din vis Razbat in cristalul numit Amintire.
Ca stolul de pasari tasnit in vazduh, Din joasele ierburi, din tufisuri ascunse, Rascolite de piciorul descult, cuvintele-s duh Al intregului, superbele-i frunze.
|