In vis imi aparu lostrita, stropii adancului si mirosul de mal fraged si pietre; aureola, iluzie, un nor de musculite verzi deasupra.
isi unduia aripile-i lucioase, elicea trupului cu maruntii pistrui, cum au ferigile toamna; in vartejul sau ma rasucea spre o presimtita cadere de ape.
Cu dintii ei de salbaticiune, imi desfacea nasturii camasii, imbrancindu-ma spre bulboana; imi arata drumul spre tainicele hale, spre-ncaperile vaste de dedesubt.
|