Safir si corindon, agate si cinabru, mica si calcedoniu oh, cristalele voastre sunt clape dulci de armoniu, si spat de Islanda, eu nu din dictionare va invoc, o vesnica Vara intoarce in mine Amiaza de foc.
Amintirea mea planetara va pastreaza stralucirea, voi fara de ea n-ati fi decat niste biete pietre, un suvoi inghetat, glorificand autocreatia si spita Carbonului dar o lucire de dincolo va trece in durata Eonului.
In cutele memoriei mele lava da ramuri fierbinti, triburi de luciri policrome se desfac dintre ginti, improasca lacrimi cat oul de porumba, cat mura, un Cantec salbatic. Sangele meu il murmura nu gura.
Cristalina memorie ca o duminica rupta din rai, unde celelalte zile se deschid dintr-un evantai, ca in spectru culorile unde Rosul sublim incepe un imn si fiecare din ele supusa pe el il petrece.
Si iar se intorc pe mai multe voci, acolo, intr-insul, abia respirand, abia tinandu-si sub pleoape plansul, prin straturile vietii mele trecute de mult ma plimb descult si hirsut, pe crestet ca o umbra de nimb.
|