Prin pulberea lumii, copii, cu parul plin De viespi mari de aur si fluturi de noapte Cat ai mers starnind praf alb cu talpile Pana la steaua in care te-ai aprins.
Din vale urca un fum albastrui
Si de simtea dulceata unui nor de rasini
Ca si cum acolo un sat de dulgheri
Si-ar fi facut salas tainuit
Sau subtiri pastori de albine
Ce te-au rugat sa sezi cu ei la cina.
Prin pulberea lumii, copil, cu parul plin
De viespi mari de aur si fluturi de seara,
Pana cand n-ai mai fost decat un lung
Fuior de raze-n mana nimanui.
|