Unde se scurge mercurul, va intreb, domnilor fizicieni,
spre ce maruntaie ale pamantului se grabeste dansul, de ce e cuprins de atata graba, el, unicul, ce are atata greutate, va rog, bunilor fizicieni, unde fuge
mercurul ;
De ce uneori nu mai vrea sa ne slujeasca, de ce-i cuprins de panica, asa cum sunt uneori soarecii si pasaretul, de ce nu mai sta in oglinzi, in recipiente, de ce nu ne mai reflecta obrazul, unde naiba are el de mers.
De ce sa tot fugim dupa el, cu o sugativa in urma, sau cu un carnet, e mai rau, va spun,
decat un manz de ce nu se lasa incalecat de o foaie de hartie, de o radiograma, ne scapa
printre degete, unde se duce.
Va rog sa ma ajutati, domnilor fizicieni, sunt un poet cuviincios, naturist, traditionalist, imi
plac
bauturile tari din fructele padurii si mesele sarbatoresti, nu ma
prea indoiesc de cuvinte, el de ce se indoieste de mine oare.
Nu ma sfiesc sa-i rostesc, iata, numele usor compromis ( de o silaba rebela ) de ce nu-mi sta in palma, de ce e lunecos, eu l-am iubit asa cum e, l-am cinstit si pe omonimul sau, zeul cu varga si aripi la picioare ;
Unde, dar spuneti-mi odata, unde se grabeste mercurul, Patronul sau are de condus umbrele celor dusi il inteleg, are de purtat vesti in lumea subpamanteana la noi si invers, dar el, uite, e pe dusumea, e pe dale.
E pe intregul pervaz, e pe masa, e in cosul de rufe, e in culcusul pietrelor, e pe dale, zornaitor, e in camara e in asternut, e in lingura de supa, e in paharul
de ceai, e intre fructele-aurii, in ascunzisul copilariei.
Perforeaza ca omida frunzele si hartiile nescrise. Unde se grabeste si de ce se grabeste mercurul, de ce, domnilor fizicieni, v-am spus, eu sunt un poet de moda veche, n-am nevoie de asemenea
farse, de ghidusii, de prezenta acestui spiridus la masa mea. Vine sa ma umileasca, sa ma intristeze. Eu care iubeam bronzul, argintul, aurul, sunt, iata, tulburat de acest argint viu.
Sunt gata sa trimit o calimara dupa dansul unde fuge mercurul, de ce fuge mercurul, spre ce pol sau ecuator, de ce-si schimba mereu infatisarea, cum sa ma lupt cu el ;
nu e nici lichid nici metal, nu e nici mort nu e nici viu, cum sa-l apuc, de unde, domnilor fizicieni, nu e de glumit, iata eu va scriu, va previn, un bland poet naturist.
|