Imi amintesc copila draga..
Trecut-au mulți ani de atunci.
Ceva de cand eram de-o șchioapa,
Și cand mergeam pe la bunici.
Doi batranei frumoși și tandri,
Dar macinați de-atația ani,
Ei la casuța lor cea mica,
Pe prispa casei ne-așteptau.
Și-atunci cand ne vedeau la poarta,
Ce bucurie le faceam.
Veneau și ne luau in brațe,
Iar noi..obraji-i sarutam.
Bunicu-mi amintesc draguțul,
Sub nuc ziarul și-l citea.
Și fara sa-l vada bunica
Iși aprindea cate-o lulea.
Iar noi, nepoții prin gradina,
Ne fugaream și ne jucam,
Iar cand credeam ca nu-i atent
Saream pe el și-l speriam.
Dar nu se supara..din contra,
In joaca noastra mai intra
Imi amintesc jucam ''ascunsa''
Doamne! Ce mult ne cauta!
Bunica pregatea mancarea,
Pe toți la masa ne chema,
Facea o ciorb-așa gustoasa
Și-acum imi este dor de ea!
Și mai facea draga de dansa,
Pentru nepoții ei cei dragi,
Placinte taranești cu branza,
Papanași și cozonaci.
Apoi ea ne lua in brațe,
Și la culcare ne ducea.
Și ca sa dormim mai bine..
O poveste ne citea.
Acum iți povestesc copila,
Despre ai tai strabunici.
Și-ți va veni și ție vremea
Sa povestești de-ai tai bunici.
Barbalata Andrei |