Casuta draga din Frasinet, Nu mai e blindul meu poet !
Ne-a parasit pe amindoua,
Si ochii ne sint numai roua.
Cu sine insusi in odaie, Iluminat de-a visului vapaie,
Prin norul vinat de tutun,
Smulgea tacerii versul cel mai bun
Un sfert de veac paznic durerii, in 6patiul solitar al incaperii,
Cu fruntea grea, de ginduri plina, Se recrea privind inspre gradina
Si in tacerea care-l apasa, Amurgu-nfiorat intra
Pe trepte reci de jaluzele, Prin dantelatele perdele,
Gu-aprinse miresme de roze in jurul lui tesind apoteoze.
|