Ma straduiesc
Sa te desprind din suflet
Sfint ideal al existentei mele.
Sa te asez pe soclul vesniciei, Cu virful inaltat Pina la stele.
In liecare zi
Aprind scinteia
Adinc sa arda-n trupul tau de vise,
Cind majestuos,
Vei triumfa in zare
Sfidind pustiul negrelor abise
Voi izbuti
Sa te inalt din huma
In care gemi cu-ntraripari divine ?
Voi reusi
Sa torn in tine bronzul
Durerilor ce s-au abatut in mine ?
O, cum as vrea sa te-ncunune nimbul
Avintului
Ce-adese ma framinta.
Si tresarind din huma innoptata Sa-nfrunti lumina Care inspaimintata
Din haosul de neguri ce te-apasa, Sa-ti incrustezi Triumful tot mai sus.
Cum, din pustiuri,
Obeliscul Tebei,
Si-a impietrit sfidarea spre Apus.
|