Excelsior

Vezi toate poeziile poetului



Ma straduiesc
Sa te desprind din suflet
Sfint ideal al existentei mele.
Sa te asez pe soclul vesniciei,
Cu virful inaltat
Pina la stele.
In liecare zi
Aprind scinteia
Adinc sa arda-n trupul tau de vise,
Cind majestuos,
Vei triumfa in zare
Sfidind pustiul negrelor abise
Voi izbuti
Sa te inalt din huma
In care gemi cu-ntraripari divine ?

Voi reusi
Sa torn in tine bronzul
Durerilor ce s-au abatut in mine ?
O, cum as vrea sa te-ncunune nimbul
Avintului
Ce-adese ma framinta.
Si tresarind din huma innoptata
Sa-nfrunti lumina
Care inspaimintata
Din haosul de neguri ce te-apasa,
Sa-ti incrustezi
Triumful tot mai sus.
Cum, din pustiuri,
Obeliscul
Tebei,
Si-a impietrit sfidarea spre
Apus.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Excelsior pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani