Cum freamata plopii inalti ! Cum freamata-a viata si-a moarte. Cu virfuri spre cer inaltati isi poarta fiorul departe
Ce demoni asculta soptirea ce spun ? Ce sfinti se indura de lume ? Razboiul e groaznic rasunet de tun Ce arde si lasa ruina fara nume.
Cum freamata-ntr-una si gem plopii-nalti ! Pe ceruri albastre, de aur, sta luna. O prind sus pe virfuri si-n geamat nebun incearca sa-i fure cununa
Sub auru-i rece framinta mai greu
Un murmur de grea rugaciune,
De-ar fi sa-l auda din slavi Dumnezeu,
Cind luna e moarta si noaptea-i taciune !
|