Taceri taceri pe gind,
Pe simturi, pe visare.
A-ncremenit amurgul ros
Pe zare,
Si-o-nvaluie cu intuneric greu
Tacere ! Vreau s-ascult pe Dumnezeu,
Cum spune gindului cu patimi noi, sa taca,
Cum spune inimii de piatra sa se faca.
Iar sufletul impovarat, de Dumnezeu,
Sa uite ca destinul i-a fost greu.
Sa se cutremure de vesnicie,
De tot ce-a vrut si n-a putut sa fie
Sa se-mpresoare cu comori sfintite,
De gind, de vis, si doruri nerostite
Taceri ! prin gindul innoptat mereu, Am inceput s-aud, cum Dumnezeu Lung freamata in frunza incoltita, in floarea cu saminta rasarita,
In aburul pamintului umil,
In rozui mugurasului fertil,
in clopoteii albi de ghiocei,
in susurul infiorat din tei,
in tril de pasare intinsa catre soare,
in tot ce naste, tremura si moare.
Tacere ! peste gindul innoptat si greu, Coboara-n pacea noptii Dumnezeu
|