I
inchide noaptea Genele-i cernite, Copacii pe carare aromesc.
Adorm pe ramuri
Cuiburi parasite,
Si zarile in neguri se-nvelesc.
Pe arbori ninsi,
isi profileaza luna
Cu eleganta minunatu-i arc.
Sint singura.
Doar timpul ma-nsoteste
Strivind cu mine clipele din parc.
II
Tu nu mai vii, Si pasii mei framinta Zapada inghetata Pe alei.
Tu nu mai vii, Dar, iata-n seara asta, Ma intilnesc in parc Cu anii mei
Sa-mi spuna ei Povestile uitate Si cu blindetea lor Sa ma alinte,
Caci vorba ta,
Cu cit c mai duioasa,
Cu-atit mai mult
O simt doar in cuvinte
Sa-mi cinte plopii
Alba simfonie Ce freamata in iarna asta grea.
Sa-mi spuna parcul Cum isi duce viata Sub straiul De uitare si de nea.
III
As vrea sa simt Iar calda-nfioarare Cind ma saruti sfios Ca un copil,
Si imi reversi In suflet frenezia, Din glasul tau Metalic si subtil
Dar, nu veni,
Ma tem ca n-ai pricepe
De ce mi-ai fi
Ca umbra de strain !
O, nu veni, Caci iata, pe alee, in lung sirag Toti anii mei revin
|