| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rapsodia astrala
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Agatha Bacovia
|
|||
|
|
|||
| Racheta luminoasa, astru stralucitor, Tu porti printre planete stramilenarul dor, Al celor ce visara spre luna ca se-avinta, Si-acolo, gind de veacuri, ca un stindard implinta. O, cum visam in zorii copilariei mele, C-am sa ma-nalt o data, aprins bolid spre stele ! Adeseori in visuri simteam ca-ntr-o plutire Ca ma avint spre luna. Vedeam in ea potire De aur in cascade din raze fulgurinde, Picrzindu-ma in marea de unduiri crescindc. Si deveneam o raza, lucind in raza ei imi straluceau pe crestet naframe de scintei. Pluteam precum in basme o zina aurie, Purtata-n apa noptii pe-aprinsa ei tipsie. Si beata de lumina si de albastra zare, Nu mai simteam pamintul si nici o framintare. Sopteam poeme lunii, o urmaream pe valuri Cum revarsa pe ape aprinsele-i pocaluri. Pe virfuri reci de munte se arata mireasa In voaluri lungi de raze Pe cararuia deasa De brazi torcea fuioare si-n suflet dor pagin Cu dragostea si doina de-apururi sa ramin Cind lacrimile grele picurau pe obraz isi trimitea spre mine al razelor talaz, Ma-nvaluiau si noaptea ardea in curcubeie, Din crestetu-i de aur cu chipu-i de femeie Ce feerie-n ginduri, in suflet ce tumult, Cind pe fire de luna, un cintec stam s-ascult. Cinta de mii de veacuri sub blonda ei magie, Nemuritoarea fee pe bolta azurie. Cind ma trezeam vrajita, de lunga amagire, Tu, luna, ce departe erai ce stralucire Vicleana-n doruri grele imi risipea cu noaptea visarile rebele Atunci spuneai semeata : "Asculta ! Niciodata Umana cutezanta la poarta n-o sa-mi bata !" II Si iata, traiesc vremea cind linga tine-n spatii Gindirea omeneasca strabate constelatii, Ea ti-a trimis pe trepte de nepatrunsa zare, Ca sora, o racheta straluminind in soare, Zile si nopti aprinsa, in ritm de vijelie. Pe axa uriasa sa dea de veste tie Ca nu e mult si poate sa bata-n poarta ta. Tu vei deschide. Omul te va privi in fata. Livida, poate muta, sau cu-o ciudata viata Va veti intinde mina cu-apriga-nfratire, iti va aduce focul din aspra lui privire, Din sloi de aur rece sa te prefaci vulcan, Sa arda-n tine viata cu fiecare an Pe necuprinsul zarii sa vegheati impreuna, Cind bratul lui fierbinte te va cuprinde, luna, Si-n nunta planetara ce s-o petrece-n spatii Cu-aceeasi frenezie, si aceleasi aspiratii, Uimita vesnicia sa nu va mai desparta Sa nu mai pari multimii doar o planeta moarta, Ci vie si fecunda, pe cer stralucitoare Sa fii crater de viata si lava creatoare |
|||
Pune poezia Rapsodia astrala pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |