Pluteste barca !
Fara nici un gind,
Ma leagana pe unda argintie !
in larguri, noaptea cerne din vazduh,
O pulbere albastra, viorie
Prin puf de nori,
Se tes in departari
Naframe de argint si de mistere.
Tu simti, cum sufletu-mi infiorat
Sarut-acum a parcului tacere ?
Fluid si cald, sarutul efemer,
Spre smaltul verde-al frunzelor
Se-ndreapta,
Si spre fiorul florilor din parc,
Ce-n fragede potire il asteapta
- Pluteste lin.
Prin unde de argint
Sa simt cum vesnicia se repeta,
In noaptea cu vesmint de nostalgii
Ce freamata felina, si cocheta.
|