Povara deznadejdii Tot mai des, imi prinde sufletul intors acum spre ura.
Un gol atavic Inima-mi cuprinde, O, inima ce-a plins Peste masura
Pustiu imens
E-n urma
Anii-si poarta zapada lor
Prin valuri de durere
Cu dalta-i grava
- A cioplit tristetea
- Si a sapat pe fruntea mea Tacere
- Cine-a murit in juru-mi Si de ce, atita plins in viata mea Ascund ?
Ce blesteme grozave Mi-au trimis Urgia lor Din haosul rotund ?
Ce lumi de vis
S-au stins in jurul meu ?
Sub vraja lor
Am tresarit vreo data ?
Cine-ar putea acestea Sa-mi mai spuna ? Durerea si-a zdrobit Ultima struna !
|