In glastre crinii-asteapta ofilirea. Durerea si-o crispeaza prin petale. Salonul se intuneca in ritmuri De umbre si nimicuri ireale
Cu pasi marunti mi te arati in prag In brate cu-un manunchi de trandafiri. Sint albi, inrourati, abia-si deschid, Ca un suris, petalele subtiri.
Mi-i daruiesti sfios si delicat, inlaturind cu-ndeminare spinii, in clipa asta intr-un ultim gest Ca-ntr-un salut suprem, se scutur crinii.
Nedumeriti, privim cum au cazut Din glastra ingropata in petale. Salonul ne cuprinde si pe noi, Sub umbra de nimicuri ireale.
S-a-ntunecat. Intr-un sarut prelung Sarbatorim infiorati iubirea, Iar timpu-si cerne scrumul peste noi, Sa nu simtim cum ride amagirea.
|