|
|
|
ca sa scriu despre voi mai putin ar trebui
sa imi asez limba in urmele voastre dar sunteti atat de intinsi
peste lume sunteti resturi din mortile altora pravalite peste cuvinte
hei
astept sa cresteti si peste pieptul meu astept sa va ridicati la cer pe drumul pe care-ati venit
ca si cand ati fi impinsi afara din voi
de propriul intuneric
astazi e din ce in ce mai greu sa vorbesti ti se umple gura
de teama altora de pozitia lor
cu mainile impreunate deasupra mesei de scris
atunci cand se intampla pierd totul si imping in afara
tot felul de inimi de lupta
sa nu ne temem spun sa iubim cu dragostea
numai in coaja de nuca sa nu ne pierdem
putinul de lumina care scade si creste peste gloata de oameni
unul candva a fost pentru toti
a fost un fel de balena alba iubita in carti si mintea lui s-a deschis
ca o piatra in trup
una cuprinsa de sange cand tace
ca sa scriu despre voi cu scrisul meu apropii intotdeauna
doua umbre cu gurile strambe
frumusetea sa stea in cerc mai mult cruce
cand urcati eu n-o sa am niciodata decat
o idee si aceea va iarta mereu cand gresiti
macarale masini de epoca femei pace si inchinare
sunt zidul de viata
peste care nu trecem
|
|
Pune poezia arta lui Noe pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|