|
|
|
e singura data cand ma intorc cu privirea toata
spre os
fara sa stiu fara sa caut omul intreg
fara sa lipsesc macar o zi un spatiu din toata povestea asta condusa
de oameni
am cucerit toata intinderea asta de ape
cand am vrut si-am lovit cu aceeasi putere
cu ambele maini in crucea de noduri
noi n-o sa plecam pe mare singuri
gura noastra intre atata putere si-atata vina de ape
sub peste vom sta cateva zile sa ne rugam in lumina uda de seara
vom ramane aproape singuri si-o sa ne pazeasca
un preot numit de talhari
curata mere in sagele nostru ca sa avem din nou
darul trairii
sa vedem nu forma ta
ci forma copacului tau in iarba si-n animale
caii sa bata din plete la doua secunde
sa umple femeia scara de coaste
cu turnurile bisericilor
cu mersul salbaticilor
si de doua ori sa-ti inchine talpile de sus pana jos
e singura data cand se scrie despre adevarul luat
si toate lucrurile stau cu ura
in umbrele lor
si oamenii stau din tacut o data la cateva clipe
lasandu-ne
sa-i scriem
in dreapta mea
in stanga lui Dumnezeu care nu are decat soare
purtat in galeti ruginite
se vad stralucind
argintii
ultimul om va plati inceputul
|
|
Pune poezia celor ci?iva pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|