invat sa lustruiesc coaste intr-un sens acelasi din care
vine rugina cosmica fiindca vreau inceputul sa fie
mimat remimat apele sa se retraga de pe fata mea
sa pot sa ascund rufe de spalat
si umerase in corpul care le face pe toate
mersul sa se intample in poeme lucide
mersul pana la glezne pana la genunchi
dansul
a se face pe muzici de bach
in cioate
n-am voie sa linistesc luna noaptea cu mainile
nici sa izbesc de pietre cuvintul
sangele sa se usuce in timpi putini sa-mi lase culoarea rozie
a plamanilor nestatornici
pielea mea de rezerva sau una de animal
tocat in iarba
are in ea retete de paine
tot ce acopera coastele e femeie si in ea vesnicia e cumva definitiva
daca n-ar fi un cuvant mai sus decat mine
cerul mi-ar gadila talpile
pana m-ar inghiti
si poemul s-ar face din nou ca demult
la masa cu
Dumnezeu
daca animalele au suflet ele se roaga sa li se dea semnul de prada
Pune poezia exod pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.