|
|
|
cu timpul o sa inveti sa curgi dintr-un vas in altul
o sa te faci copil o sa deschizi usa cu dintii
singur o sa cauti in tine spatii goale si-o sa le umpli
cu pamant pentru flori
trupurile noastre sunt ca sa puneti pe ele prosoape curate
sa fie unse cu sare si lasate pe strada in linistea neterminata
dintre oameni
picioarele noastre calca alte picioare
un foc in jos curge din noi un foc cu radacini
cu timpul scarile vor fi rulante din corpuri de copii
in genunchi o sa urci in genunchi pe conductele de apa calda
dintre noi
in genunchi pe copiii tai
o sa ai partea ta din tine dupa cum partea noastra
va fi calda si dispusa sa uite
cu timpul o sa calci intr-o urma de mana
punctele noastre cardinale un zvon al degetelor
fericirea noastra de sub broderii caini de-ai mancarii
cu timpul o sa-ti fie greu sa te nasti
macar de-ai putea sa treci prin ou prin pamant prin femeie
prin alocurile copiilor
dar usile din tine n-or sa se schimbe
ele izoleaza fonic vesnicia
|
|
Pune poezia fonic (ve?nicia) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|