in timpul lui 0 se nascuse un cal care pastea din mere saminta
albul lui era un lapte varsat
in focul din ochi
iar coama aproape moarta trecuse prin sfinti de cateva ori
cunoscuse mai multe ape din alte gradini
si setea lui atingea coastele pietrei
in timpul lui 0 aveam cateva cuvinte in plus
si aceeasi statura
aproape ca nu ne venea sa strangem mainile
pumn
fiecare la alt capat al luminii
timpul curgea prin noi si-aveam dreptul sa-l lasam mostenire
dupa oricare moarte
timpul lui 0 de atunci
vine in noi pana se face suflet cu cioc si infipt in copaci
masoara vantul cu talpile
cu talpile noastre
ceruite
acum ne cresc zabrele de metal pe umeri
si nu ne mai ridicam
Pune poezia n.n.m.r pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.