|
|
|
cum ti se pare ploaia n-am chef sa urlu ca nu-mi place
si daca asta ajunge sa lovesc cu pietre in curgerea ei
facem ce vrem cu ea
si ne trantim in fumul ei scriem cer cu degetele de la picioare
ploua in dacii
ne ruginesc picioarele pana sus si ne rugam in cantonamente mai multi
pe-un genunchi
in apa se ineaca astazi mancarea noastra
copii cu sosete murdare mai sar peste pietre credinta
desparte si-acum starea noastra de ape de vara
in final te ploua din Dumnezeu femeie starea ta devine acum
mai rea decat cea de pe urma si va iesi lumina din tine
taiata si cu fire de iarba in raza
si o sa te invatam sa nu faci lumea mica de ras vei veni
pe drumul in forma de secera pe celalalt iti vei creste alaturi
mainile painea copiii in forma de cruce
si o sa ne imbratisam aproape mult pe bregovic
patratul negru cu mortile lui in cerc albul e pentru cei care timp de-o viata
si-au tinut aproapele in umeri in loc
de oase cu fluier
pe noi ne loveste ploaia ca un Dumnezeu personal
|
|
Pune poezia plou? undeva pe p?mant pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|