oamenii buni au pe corp semne din timpuri
si sunt transparenti ca niste vite
fara nume
nevinovati ca un fel de intentii si se vor
pictati pe peretii caselor noastre
ei au ridicata pe umeri vesnicia steag
lor le intra in inima
ca intr-o felie de carne lichida
steagul
si lumina iese din ei si ocoleste
pana la al saptelea neam
suntem fericiti ca tocmai acum scriem
cand nu mai avem
despre ce ca tocmai acum
cand oamenii despicati umba dupa iertari
in acelasi melc ne stau intelepciunea si fericirea
si cainele mare batran impuscat
mai sus de cer
noi poate suntem cei cu un fel de dreptate
canta in noi sucita
coloana
in timp ce unii se ridica prin puterea unei alte coloane
spre infinit
cand oasele fetei se misca atunci infinitul
devine capcana
si credem
Pune poezia poem cu o singura limita lipsa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.